Viaţa şi opera lui Camil Petrescu

Camil Petrescu (1894-1957)

S-a născut la Bucureşti la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu şi al Anei Chelcher, dar a rămas orfan de ambii părinţi şi a crescut la familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu din mahalaua Obor. Singur pe lume, micul orfan îşi înţelege drama şi pune burta pe carte, la şcoala primara din Gura Humorului Vechi, apoi bursier intern la Liceul Sfântul Sava, unde scrie primele poezii.

Camil Petrescu perseverează şi, în 1913, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti. La concursul pentru o bursă, ia media cea mai mare. Debutează în revista „Flacăra”(1914), cu articolul „Femeile şi fetele de azi”, sub pseudonimul Raul D.

În 1916, e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. Însănătoşit, ajunge iarăşi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. Ambianţa războiului va intra, apoi, în celebrul roman „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. În 1918 e eliberat din lagăr, revenind la Bucureşti. Scrie piesa „Jocul ielelor”. Îşi ia cu brio licenţa. E profesor la Timişoara. Devine director al Teatrului Naţional din Bucureşti, iar în 1947 membru al Academiei Romane.

Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti, masivul roman social închinat lui Bălcescu „Un om între oameni” rămânând neterminat. Vasta carte e considerata de I. Negoitescu: întreprindere jalnică.

Personajele lui Camil Petrescu (trăsături generale)

· Născuţi din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etica umană, eroii lui Camil Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic(„singura existenţă reala e aceea a conştiinţei”).

· Sunt hipersensibili, amplificând semnificaţia unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporţiile unei catastrofe.

· Ianadaptaţi superior, intelectuali intrasingenţi într-o lupta continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel „geniul neînţeles” eminescian).

· Intelectuali lucizi, ei trăiesc drama inflexibilităţii conştiinţei, a pasiunii analizate cu luciditate: „Câtă luciditate atâta conştiinţă, câtă conştiinţă atâta pasiune şi deci atâta dramă”.

· Sunt încătuşaţi ai absolutului, spirite absolutizate, intelectuali ce trăiesc drame de conştiinţă, fiind însetaţi de absolut.

· Eroii lui Camil Petrescu sunt învinşi de propriul lor ideal, trăiesc cu drama destinului tragic, singurul supravieţuitor fiind Ştefan Gheorghidiu.

· Semnificaţia titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esenţa dramatică a conştiinţei, a aspiraţiei spre absolut.

Opera „Act veneţian” evocă întâmplări din secolul al XVIII-lea, în Veneţia, cetate înfloritoare şi mare putere maritimă care intra în declin.

La conducerea flotei este Pietro Gralla, un fost pirat distins prin fapte de vitejie şi iscusinţă militară. El trece prin întâmplări dramatice care ii vor aduce suferinţă sufletească. Este un om plin de demnitate, are curaj şi iscusinţă în arta războiului, are o conduita morala exemplară , îi dispreţuieşte pe nobilii frivoli şi crede că Alta îi este fidela, dar este dezamăgit de trădarea acesteia. Pietro Gralla va căuta şi va reuşi în final să ia viaţa de la început şi trăieşte conform concepţiilor sale de la care nu poate să abdice.

Alta, soţia lui Pietro Gralla, se îndrăgosteşte de tânărul Celino, un tânăr nobil veneţian. Celino o părăseşte pe Alta iar aceasta încearcă să-şi ucidă soţul. La ancheta Gralla tăgăduieşte încercarea de omor, cei doi soţi continuând să rămână alături.

Celino este un tânăr nobil veneţian, înzorzonat şi cu maniere de curte numit datorită originii sale, căpitan al unei nave de război.

Opera „Suflete Tari” este o drama psihologica. Eroul principal este Andrei-Pietraru, un intelectual orgolios. El este bibliotecar al familiei Matei Boiu-Dorcani. Andrei Pitraru se îndrăgosteşte de fiica familiei sale Boiu-Dorcani, Ioana, dar diferenţa de clasa socială şi de concepţii îl vor conduce către un sfârşit tragic sinucigându-se neputând să renunţe la convingerile sale.

Eroul Gelu Ruscanu este redactor la un ziar de orientare socialista. Acesta porneşte o companie împotriva ministrului justiţiei Saru – Sineşti, soţia ministrului şi iubită a lui Gelu Ruscanu. El nu renunţă şi alege ca singură soluţie moartea prin împuşcare.

Opera „Patul lui Procust”. Camil Petrescu continuă problematica sa perfectă, fundamentală: drama iubirii, drama intelectualului; personajele se definesc, în esenţa lor, prin neputinţa de realizare prin comunicare (şi pe plan erotic şi în planul existenţei sociale), ele au o existenţă paralelă. Astfel, Fred o iubeşte pe doamna T., dar nu îşi mărturiseşte iubirea.

Ladima e vazută de Fred ca un om misterios, grav, pedant de bine crescut, om de intelectualitate superioară, privind o fotografie a acestuia, la Emilia, Fred e surprins că un om ca Ladima poate să scrie unei astfel de femei. Poet şi gazetar la „Veacul”, „de un curaj aspru”, Ladima scria cu înfrigurare surprinzând interesul şi atenţia publicului. Amănunte despre articol scris de Ladima aflăm din subsolul cărţii, pe câteva pagini. Ladima nu poate scrie „două rânduri”, dacă nu vin „dintr-o convingere adâncă”. Străbate aici însăşi concepţia scriitorului, preocupat constant de problema intelectualului, a omului care gândeşte, care are ceva de spus.

Şi moartea lui Ladima (sinuciderea) e privită din mai multe unghiuri: din cauza femeilor vulgare, din cauza doamnei T.; pentru care Ladima îşi pierduse credinţa în Dumnezeu, de mizerie.

Ca şi Gheorghidiu, trăieşte intens tortura în propria conştiinţă. El îşi acceptă lucid destinul, se autoilustrează, dar nu poate rezista. Pentru el existenţa e unicat.

Fred Vasilescu apare ca „un fel de intersecţie a tuturor celorlalte personaje”. Fred trăieşte prin memoria afectivă şi recompune, retrospectiv, viaţa Emiliei, a lui Ladima, a Doamnei T., a unchiului său, aflăm din notele din subsolul cărţii, el era enigmaticul X, de care era îndrăgostită doamna T.

Diplomat, aviator, jucător excelent de tenis, plăcut de femei, integrat şi adaptat societăţii în care trăia (se opune, din acest punct de vedere, lui Ladima), el face parte, în fond, din aceeaşi familie spirituala cu Ladima şi Gheorghidiu (inadaptat şi înfrânt); şi el iubeşte şi e convins că nu e iubit, deci neîmplinit prin iubire, şi el sfârşeşte enigmatic, într-un accident de avion. Citirea scrisorilor lui Ladima îl surprinde, dar îl şi face să-şi rememoreze iubirea. Şi pentru Fred Vasilescu, iubirea este experienţa fundamentala, cunoaştere. Întâlnirea cu doamna T. este un punct de referinţă în existenţa sa: „noţiunea de normal eu nu o am decât comparând existenţa mea de dinainte de a întâlni pe doamna T. cu existenţa mea de acum”. Iubirea pentru doamna T. a dat sens existenţei sale, lărgindu-i sfera spirituală: … „nici nu bănuiam atâtea înţelesuri câte îmi sar în ochi de atunci încoace”.

Emilia … pentru Ladima, este o femeie frumoasă şi talentată, uneori un copil, cu suflet mare. Pentru Fred e suficienta şi vulgară, falsă.

Doamna T. este şi ea o enigma. Pentru T., ea este o femeie excepţionala, iubita de doi bărbaţi.

Ca fizic, era poate „mult prea personală ca să fie frumoasă în sensul obişnuit al cuvântului”. Pentru Fred ea este unică şi o perpetuă obsesie de care fuge zadarnic, ascunzându-şi iubirea, o taina doar a lui. Ea exprimă feminitate şi mister.

Ceea ce reuşeşte Camil Petrescu să pună în lumină prin această structură e că orice om e văzut diferit de fiecare de cei pe care îi întâlneşte, dintr-o imposibilitate a cunoaşterii totale. Unghiurile diferite de vedere se produc pentru a discerne cât mai precis adevărul despre personaj.

cel mai tare site cu referate

& INTRODUCERE

K Camil Petrescu reprezinta in literatura romana , pe creatorul romanului de analiza psihologica de tip subiectiv, scris la persoana I unde autorul se identifica cu personajul.

“Eu nu pot vorbi onest ,decat la persoana I si nu pot scrie decat ce am trait”.

K Influente :

A fost inflentat de scriitorul francez Marcel Proust ,de Stendal , scriitror din secolul XIX, si de Henri Berson, filozof francez.

1. Stendal: l-a influentat pe Camil Petrescu in felul de a prezenta razboiul, reliefand tot ce are oribil , fara patriotism, bravura , sau stralucire.

2. Marcel Proust : Camil Petrescu a “imprumutat”:

` “Memoria involuntara”: Procedeul prin care faptele sunt prezentate

in ordinea fluxului memoriei si nu in ordine cronologica.

` Anticalofilismul stilului --- Camil Petrescu este impotriva stilului “frumos” ,artificial plin de inflorituri , de figuri de stil.

El adopta un stil sclipitor , intelectualist, vrea autenticul vietii.

3. Henri Berson:

` Intuitionismul: Adevarul vietii nu poate fi surprins rational , ci prin intuitie. Nu intereseaza stiinta existentei reale , ci faptele.

& TEHNICA ROMANULUI

In volumul sau de eseuri “Teze si antiteze”,intr-o serie de articole ca “Noua structura si opera lui Marcel Proust” ,dezvolta punctul sau de vedere cu privire la crearea romanului de tip subiectiv:

1. Prezinta realitatea cu luciditate, in spiritul adevarului absolut si al autenticitatii faptelor.

2. Literatura trebuie sa se racordeze cu filozofia epocii.

` Introspectia : modalitate specifica romanului de analiza , prin care personajul isi sondeaza starile sufletesti. Introspectia se realizeaza cu ajutoul monologului interior.

3. Relativizarea personajului : se creaza odata cu inaintarea romanului. Abial la sfarsit , putem avea imaginea concreta a personajului.

4. Tehnica perspectivismului: prezentarea faptelor , dintr-o perspectiva unica, acea a naratorului- personaj (perspectiva actoriala). Perspectiva in romanul de analiza este interioara , psihologica si personala.

5. Conceperea timpului ca durata ,in care el este vazut ca o curgere continua in care sunt permise abaterile , revenirile , rememorarile, contrazicerile. Inglobeaza in prezent atat trecutul cat si viitorul.

Nu mai apar evenimentele in ordine cronologica, liniar.

& STRUCTURA ROMANULUI

Romanul este impartit in doua parti:

Partea I : roman de iubire. Aici apare o radiografiere extrem de amanuntita a sentimentului de iubire si gelozie , care e vazut ca o rasfrangere a iubirii.

Aceasta prima jumatate a romanului este o opera de inventie, imaginata de autor.

Partea I I : roman inchinat razboiului. Descrie senzatile combatantului in fata ororilor si grozaviilor razboiului.

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

Aceasta a doua jumatate , este un document autentic si consta in jurnalul de campanie al lui Camil Petrescu, ca fost combatant in I razboi mondial.

& TEMA ROMANULUI

Autorul urmareste d.p.d.v. psihologic, evolutia lui Stefan Gheorghidiu, eroul, legata de iubire si de participarea lui in razboi.

Tema: eroul traieste o DRAMA ,a intelectualului superior care nu se poate adapta la tot cea ce il inconjoara.

Stefan Gheorghidiu este un inadaptat.

& EVOLUTIA CUPLULUI :STEFAN- ELA

Ela si Stefan sunt doi intlectuali , foarte saraci.

Cei doi invatau in aceasi facultate, si la inceput Stefan se intalnea cu Ela , doar pt a putea o vedea pe colega ei , de care ii placea.

` Stefan accepta relatia cu Ela , pt ca era cea mai frumoasa fata din

facultate si orgoliul sau viril il face sa cedeze.

` Ela era foarte indragostita , si nu il lasa o clipa singur . Chiar mergea cu el la cursuri pe care nu le suporta , pt a fi langa el. Ela este foarte posesiva, iar acest lucru este interpretat de Stefan ca o dovada a dragostei. Stefan incepe sa o indrageasca, vazand cate face pentru el , si cat de de iubit.

` Cei doi, acum indragostiti , se casatoresc.

Stefan Gheorghidiu , vizeaza la casnicia perfecta , la cuplul ideal.

Isi doreste o dragoste neconditonata , fara restrictii ; o dragoste absoluta, totala.

l “Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilant “

l “Simteam ca femeia aceasta era a mea , in exemplar unic ,asa ca

eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii peste toate devenirile, amandoi si aveam sa pierim, la fel, amandoi .”

l “Lipsit de orice talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred in

Dumnezeu , nu m-as fi putut realiza decat intr-o dragoste absoluta .”

DRAMA eroului provine tocmai din aceasta dorrinta si aspiratie a lui la o casnicie model, la o iubire absoluta , casnicie care nu va fi deloc asa cum viseaza, si Gheorgidiu va suferi datorita acestui esec.

I. Dupa casatorie ,Stefan crede ca visul sau s-a indeplinit, simte cuplul implinit , asa saraci cum erau. Insa, intre timp , un unchi foarte bogat, moare, lasandu-i intreaga averea nepotului, Stefan.

Dupa ce primesc aceasta monstenire statulul lor social se schimba: devin de la studentii saraci, oameni instariti.

Comportamentul Elei se schmba radical, devenind o persoana materialista , care se preocupa mult de bani, se transforma intr-o negustoreasa.

Acest fapt ii creaza mari neplaceri si indoieli lui Stefan.

Dupa ce este dat in judecata de rudele sale, Gheorghidiu renunta dezgustat, de buna voie la o parte din avere , spre disperarea Elei care scade mult in ochii lui Stefan.

Dupa ce Ela simte gustul banilor, se schimba, incepe sa mearga la petreceri mondene, in restaurante , sau excursii , care pentru Stefan sunt o corvoada. Odata ce au bani , isi pot permite un alt standard de viata.

El nu ce poate adapta acestei noi lumi , unde adulterul e considerat un lucru banal. Incepe sa aiba indoieli in legatura cu fidelitatea sotiei sale.

Ela il cunoste pe domnul Grigoriade , avocat, si dvine amanta lui , fara jena sau retineri.Stefan banuieste , si se simte uluilit si badjocorit de catre sotia sa.

Frivolitatea si adulterul ,sunt legi are acestei lumi.

Este o lume in care oamenii sunt subjugati banului.

DRAMA: Stefan vede cu groaza ca este casatorit cu o femeie care il insala ,fara nici o decenta sau jena, sub ochii prietenilor.

Drama eroului continua , pentu ca el vrea sa afle tot adevarul , sa stie cu certitudine daca este inselat sau nu. Se framanta si se chinuie singur , pentru ca vrea dovezi iar situatia este incerta.

Pana la finalul roamnului el nu paote afirma sigur daca a fost inselat sau nu.

I I. Stefan se inroleza in razboi ca voluntar, nu din patriotism, ci pentru ca vroia sa mai traiasca , la cotele absolutului, o experienta definitiva la fel ca cea a dragostei.

l “Nu pot sa dezrtez, caci mai ales , n-as vrea sa existe pe lume ,o

experienta definitiva , ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fat de mine, cei care au fost acolo , osuperioritate care mi se pare inacceptabila. Ar construi pentru mine o limitare.”

Stefan o aduce pe Ela la Campu-Lung, pentru a putea fi mai aproape de ea, si pentru a putea o prinde cu amantul ei , domnul G.

Gheorghidiu vrea sa se duca inopinant la ea , pentru a o surprinde cu amantul , pentru a avea certitudinea ca este adevarat ca a fost si este inselat. Insa nu ii prinde si nu afla nimic concret.

Ela incearca sa il convinga sa ii lase o parte din avere , in caz ca moare in razboi. Stefan se simte cumplit de rau, umilit.

In acest moment in sufletul eroului, tot ce tine de iubire, se destrama.

Plecand inapoi la Rucar, in armata , comandantul ii confirma lui Stefan faptul ca , amantul sotiei sale era in Campu- lung.

Cu toate aceste dovezi el tot nu este sigur si nu vrea sa creada.

Pe front: il chinuie foamea , frigul , confuzia in care lupta si spaima de maorte care duce la : DEPERSONALIZAREA FIINTEI. ISI PIERD IDENTITATEA

l “Drama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea cat si aceasta permanenta verificare sufleteasca ,acest continuu conflict al eului tau care cunoaste altfel cea ce cunoscuse in alt fel.”

DRAMA RAZBOIULUI: diferenta dintre cea ce stia din carti si citise despre razboi ,si cea ce traise pe viu.

& STRUCTURA PERSONAJULUI

Stefan este un intelectual rasat, student la filozofie.

D.p.d.v. psihologic este un inadaptat ,la viata mondena si banii nu il preocupa.

Eroul sufera pentu ca “gandeste si analizeaza”--- isi introspecteaza trairile.Analiza personajului la persoana I se face cu ajutorul monologului interior --autoanaliza.

l DRAMA lui Gheorghidiu este este una a incompatibilitatii , a imposibilitatii de comunicare : inte el si ela ,intre el si ceilalti . drama se consuma in interior, deoarece neconcordanta dintre lumea ideala , a absolutuluivisata de erou si cea reala provoaca mari dezastre in sufletul sau.

Ultima noapte de dragoste, intâia noapte de razboi

de Camil Petrescu

(caracterizarea personajului principal, Stefan Gheorghidiu)

Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rând, numai de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Liniile de gândire trasate in câmpul istoriei filozofiei ii sunt cunoscute cu de-amanuntul si gândirea lui proprie aluneca pe ele cu abilitate si subtilitate. Faptul ii provoaca o placere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este defapt o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de o gândi o noua rânduiala. In aceasta lume vrea sa o ridice si pe sotia sa pentru a trai impreuna o dragoste eliberata de contingentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, sau numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute. De aceea ii este necesara Ella careia i se subjuga si pe care n-o poate rupe din sufletul sau. Acesta este si izvorul geloziei sale, când comportarea sotiei ii infiltreaza in constiinta semne de intrebare, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli.

Cele doua parti ale romanului urmaresc o dubla experienta existentiala, o experienta erotica si confruntarea cu razboiul. In ambele cazuri se dezvaluie complextiatea trairilor individuale. Efortul autorului indreptându-se catre sondarea strafundurilor constiintei, surprinde reactiile cele mai neasteptate in raport cu o anume realitate. Astfel, cel dintâi capitol “La Piatra Craiului in munte” cuprinde fapte si evenimete din experienta de front a lui Stefan Gherghidiu pentru ca in capitolul imediat urmator sa se dezvaluie drama personajului care traieste chinurile incertitudinii. Aceasta influenta dovedeste faptul ca cele doua experiente, de viata si a razboiului nu sunt nici un moment rupte una de cealalta, dimpotriva ele au menirea de a pune in evidenta complexitatea trairilor individului, complexitatea problematicii umane, prin intermediul carora se dezvaluie elevatia morala a personajului. Aspiratia de a descoperi dincolo de aspectele contradictorii ale existentei acea esenta care sa-l justifice in fata sa si in fata celorlalti, il motiveaza pe tot parcursul romanului.

Romanul e o incercare de cunoastere, de patrundere in constiinta lui Stefan Gheorghidiu pâna la fenomenele originare, ultime, pentru a descoperi adevarul. Romanul e scris la persoana intii pentru a demonstra ca nu se poate cunoaste decât ceea ce se petrece in propria constiinta. Este o modalitate moderna, contemporana. E si un procedeu,- dar si o ilustrare a conceptiei sale. Unghiurile din care sunt prezentate evenimentele sunt reduse la perspectiva propriului eu al povestitorului. Se incearca cunoasterea adevarului dintr-o singura perspectiva, singura care i se pare autentica.

Cu experienta tragica a razboiului, la care se adauga altele, ulterior, Stefan Gheorghidiu acumuleaza o cunoastere exacta a realitatii in general, incât constiinta lui se limpezeste de framântarile minore care ii umplusera sufletul de veninul geloziei. Gheorghidiu intelege in final dramatismul confruntarii directe, reale, al luptei pentru supravietuire, si tot ceea ce a vazut micsoreaza drama si framantarile lui individuale, fiindca razboiul zguduie din temelii constiinta intregi colectivitati, in fata careia drama sa personala I se pare cu totul insignifianta.

Argumentele pro si contra aduse in discutia la popota ofiterilor (la inceputul romanului) sunt scânteia care declanseaza povestirea dramei sublocotenentului Gheorghidiu. De aici ne intoarcem la antecedentele acestei drame de constiinta. Eroul isi povesteste viata. Fiu al unui profesor universitar, el studiaza filozofia, se indragosteste de o colega, se casatoreste cu ea. Discutiile cu Ella despre teoriile filozofice fac parte din averea spirituala a ambilor tineri si pentru cititor sunt o initiere nefortata in diversitatea lumii conceptelor fundamentale.

Dragostea la inceput e foarte puternica. Un unchi bogat, dar de o avaritie baIzaciana, ii lasa pe neasteptate o mostenire, pe care insa eroul e silit s-o imparta cu mama, unchiul, care-1 introduc intr-o combinatie comerciala cu Tanase Vasilescu-Luminararu. Intram intr-o retea ca de afaceri balzaciene. Strain de afacerile unchiului, de masinatiile lui infecte, dar ajungând sa le cunoasca, la un moment dat se retrage din combinatie si se dedica exclusiv vietii universitare, averea ramasa dându-i totusi posibilitatea de a trai pe picior mare, cu largimi si loisir.

Viata mondena, lipsita de orice griji materiale, o transforma treptat pe Ella, in care se potenteaza, de acum, instinctul de proprietate, care o indeparteaza de sotul ei. Viata ei in societatea aleasa este o eufrazie continua si o inflorescenta sufleteasca ce pune pe gânduri pe Gheorghidiu. O petrecere in familie, discutia filozofica, excursia, la Odobesti, mersul la curse, plimbarea la sosea sunt amanunte tipice.

Dindu-si seama de instrainarea Ellei, sotul traieste drama geloziei, urmarita dupa o minutioasa diagrama. Incearca rupturi, dar nu reuseste sa le faca definitive, deoarece iubirea il intoarce mereu la Ella. Intelegând, in fine, ce urmareste sotia sa, el revine dezgustat pe front. Razboiul din 1916 se declara in zorii zilei urmatoare. Aici romanul e un fel de document autentic, de mare elocventa, memorabila. O intreaga epoca istorica, trecerea de la belle epoque la deruta se deseneaza cu pregnanta lucida, ca intr-un film istoric. Secventele sint scurte si rapide, taieturi in carne vie. Urmeaza retragerea, deruta, redata cu o extraordinara forta de evocare si energie, fara nici un ton liric, evident nelalocul lui aici. In aceasta retragere apocaliptica Stefan e ranit si evacuat intr-un spital din tara. Reintors la Ella, isi da seama de raceala sa, dar o iarta, cum Gelu Ruscanu ii iarta pe toti in finalul piesei "Jocul ielelor”, si o abandoneaza definitiv.

Toate eforturile eroului sunt indreptate in directia descoperirii adevarului cu privire la Ella, dar ele se vadesc zadarnice, intrucât Stefan Gherghidiu nu ajunge la nici o certitudine, sufletul feminin nelasându-se prins in reteaua supozitiilor sotului.

Stefan Gherghidiu este cu toate acestea, un lucid . Sub luciditatea constiintei sale, ca sub o lupa, sunt examinate si faptele Ellei, si framântarile din propria lui constiinta.

Experienta razboiului vine sa lamureasca drama sufleteasca a lui Gheonghidiu, sa-i aduca o rezolvare, sa-1 scoata din impas, sa estompeze durerea, s-o reduca la proportiile reale in comparatie cu marea drama a razboiului. Insusi eroul isi da seama cit de mult si-a exagerat propria-i problema si se desparte cu relativa usurinta de tot trecutul ancorat in ambianta Ellei.

Stefan Gherghidiu, e intr-un fel un filozof care si-a dat seama de meschinaria unui sentiment individual in comparatie cu destinul omului pus in fata razboiului ineluctabil, a legilor lui aspre si definitive si opteaza pentru o atitudine grava in fata vietii.

Notatiile psihologice sunt extraordinare, mai ales in prima parte. E drama pasiunii si drama luciditatii. Gheorghidiu traieste o adevarata febra, o neliniste continua, pe care o noteaza, o surprinde pe viu, in dinamica ei interioara inefabila. Din acest unghi, este imposibil sa cunosti adevarul despre Ella. (Numai daca am avea un jurnal al Ellei, poate am deduce ceva, dar aici autorul a renuntat la aceastii modalitate.) Cititorul ramâne nedumerit daca Ella il inseala intradevar sau e numai o fiinta mondena, dar necorupta. Dar romanul nici nu trebuie sa fie un proces-verbal.

Aceasta imposibilitate de a reconstitui faptul real vine din chiar pozitia teoreticii adoptate, caci prin eroul sau, autorul schiteaza un rechizitoriu al momentului social precis, al lumii burgheze, rechizitoriu rostit de un intelectual (eroul) de pe pozitiile unui intelectual (autorul) - figura {intelectualului} lor fiind personajul fundamental al scrierilor lui Camil Petrescu.

Se poate spune, deci in final, ca Stefan Gheorghidiu este un “invingator invins”, el depaseste situatia critica in care se afla casnicia sa insa o pierde pe femeia iubita, el ramânând in aceasta privinta marcat toata viata. Tot trecutul, daruit Ellei insemna de fapt o mare parte din viata lui, o parte din sufletul lui, care, pentru a scapa de mustrarile de constiinta, o daruieste celei pe care nu a stiut sa o fereasca de capcanele ivite, si pe care nu in ultimul rând nu a stiut sa o iubeasca…