Ioan Slavici

Popa Tanda

                                                                                                de Ioan Slavici

          Ioan Slavici are o solidă pregătire filozofică şi istorică, bun cunoscător al arhivelor, trecutului nostru naţional, dar şi al vieţii zilnice a claselor populare. Ioan Slavici introduce oralitatea populară în scrierile sale, înaintea lui Creangă.

          Ca toate nuvelele lui Slavici, are şi aceasta o puternică tentă moralizatoare, în general, el plasează acţiunea în lumea satului.

Expoziţiunea:

Situaţia iniţială îi face cititorului cunoştinţă cu personajele şi locul acţiunii. Aflăm astfel că părintele Trandafir este fiul dascălului Pintilie din Butucani, ajuns preot în acelaşi sat Autorul  face o sumară prezentare a personajului, care’’ vorbea drept şi cumpănit, ca şi cum ar fi citit din carte.’’ Totodată , era un bun gospodar, priceput şi strângător: “strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţii”. Singurul defect al preotului este felul prea direct şi prea deschis de a le spune oamenilor părerea despre ei, lucru care îi supără pe mulţi săteni.

Intriga:

Nemulţumiţi de această comportare a preotului, sătenii au intervenit la protopop pentru a-l muta din Butucani pe părintele Trandafir. Aşa se face că acest a ajuns preot în satul Sărăceni, aşezat pe Valea Seacă.

Desfăşurarea acţiunii:

Stabilit aici, preotul a constatat că sărăcia dezolantă a aşezării, dar şi lenea grozavă a oamenilor, care nu se osteneau să schimbe situaţia. Casele erau dărăpănate, garduri nu existau, însăşi biserica era o clădire ciudată, mai mult o îngrămădire de trunchiuri putrezite şi de bârne, prin care sufla vântul şi băteau ploile. Nici un preot nu stătuse acolo mai mult de trei zile. Părintele Trandafir era şi el afectat de sărăcia oamenilor, căci buna rânduială cere că: “popa face treaba satului, iar satul să se îngrijească de straiţa popii”. De aceea, el  îşi propune să schimbe această stare de lucruri şi le predică oamenilor în biserică despre binefacerile muncii. Oamenii ascultă, aprobă, dar în scurt timp renunţă să mai participe la slujbe. Văzând aceasta, părintele a adoptat altă tactică: a început să meargă pe la casele oamenilor, sfătuindu-I cu vorba bună ce şi cum să facă, însă tot fără rezultat. Fără să se dea bătut preotul a recurs la ironie, apoi la batjocură şi la ocară, însă tot degeaba. Vremea a trecut şi el ajuns la disperare, căci zestrea preotesei se terminase şi altă sursă de trai nu mai aveau, iar familia trebuia hrănită şi îngrijită.

Împins de nevoi, părintele se apucă de treabă: repară pereţii casei, apoi acoperişul, îngrădeşte curtea, cultivă grădina. Din împletitul nuielelor şi vânzarea leselor scoate un câştig bun, stârnind mirarea sătenilor, care îl califică “om al dracului”.

Punctul culminant:

Munca a dat în scurt timp roade. Casa preotului era curată şi îngrijită, grădina plină de legume, de zarzavat şi de porumb. Reuşise să-şi cumpere cai şi trăsură. Sărbătoarea rusaliilor a venit cu veselie şi daruri pentru toată familia, acum mulţumită şi fericită.

Deznodământul:

Timpul a trecut, iar călătorul care trece pe acele meleaguri rămâne uimit e înfăţişarea prosperă a satului, cu case mari şi grădini pline cu pomi. Biserica cea nouă are turn strălucitor, iar preotul locuieşte de asemenea într-o casă mare, nouă şi arătoasă. Trei generaţii trăiesc acum în ea, în armonie şi bună înţelegere: bătrânul preot Trandafir cu preoteasa, fiica lor, Măriuca cu soţul ei, Coste, preotul cel tânăr, vecinul şi tovarăşul din copilărie, feciorul lui Marcu Florii Cucului. Copii lor sunt încântarea bunicilor.

Acum, oamenii satului sunt mândrii de preotul cel bătrân, care a rămas tot “verde, vesel şi harnic” şi pe care-l binecuvântează cu orice prilej: “Ţine-l Doamne la mulţi ani, că este omul lui Dumnezeu”.                              

Sfârşit!!

Rezumat :

          Părintele Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butucani, devine preot al acestui sat de oameni gospodari şi înstăriţi, dar cărora nu le plăcea să li se spună prea deschis ce defecte au. Tânărul preot, deşi om cumpănit, harnic şi gospodar, este mult prea sincer şi direct, şi din această cauză sătenii nu-l agreează.

          Dorind să scape de asemenea preot, ei intervin la protopop şi obţin transferarea părintelui Trandafir în satul Sărăceni, situat pe Valea Seacă. Locuitorii acestui sat erau neînchipuit de leneşi şi lipsiţi de orice spirit gospodăresc, încât aspectul satului era deplorabil. Hotărât să schimbe lucrurile, părintele le vorbeşte oamenilor în biserică despre necesitatea şi binefacerile muncii, dar în scurt timp oamenii nu mai frecventează biserica. Umblă din casă în casă pentru a-i convinge, apoi îi ironizează, ba chiar îi batjocoreşte, fără a reuşi să-i clintească din nepăsarea lor. După doi ani de încercări zadarnice, părintele constată că i s-au terminat toate resursele de trai, iar casa lui nu arăta mai bine ca a sătenilor. Disperat, el se roagă lui Dumnezeu să-l lumineze, pentru a găsi o modalitate de a scăpa el însuşi de sărăcie. Împins de nevoia de a-şi hrăni şi ocroti familia, preotul se apucă de lucru: repară casa, îngrădeşte curtea, cultivă grădina, ba chiar împleteşte lese pe care le vinde la târg pe bani buni. Rezultatele nu întârzie să se vadă, căci situaţia familiei este tot mai prosperă. Sătenii văd, se minunează, şi încet, încet, îi urmează exemplul. În câţiva ani, satul devine de nerecunoscut, iar gospodăriile oamenilor sunt bine întreţinute şi înstărite.

          După trecerea anilor, părintele Trandafir are nu numai satisfacţia de a trăi în sânul unei familii unite şi prospere, de a fi obţinut prin conduita sa respectul şi consideraţia oamenilor, ci şi sentimentul datoriei împlinite.

 

Sfârşit!!!

©Copyright www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate

 

IOAN SLAVICI - "MOARA CU NOROC"

Aprecieri

preliminarii: - prezent in epoca marilor clasici, alturi de Mihai Eminescu, Ion Creang, Ion Luca Caragiale, Slavici-primul scriitor de seam al Transilvaniei- este creatorul in proza romneasca a romanului si nuvelei realist-psihologice,inscriindu-se n rindul prozatorilor moderni, anticipndu-l pe Liviu Rebreanu.

- scriitorul este cunoscuti in literatura romn mai inti ca nuvelist, nuvelele sale aducnd o viziune realist asupra satului transilvnean.

- nuvela, "Moara cu noroc" a fost publicat n volumul "Novele din popor"-1881- apreciat de Eminescu pentru adncimea sufleteasc a lumii evocate de autor.

- tematica nuvelelor este variat: evocarea satului transilvnean cu mentalitatea i viaa social specific ("Gura satului", "Pdureanca"); afirmarea rolului intelectualului n luminarea oamenilor ("Popa Tanda", "Budulea Taichi"); dezvluirea procesului de dezumanizare a omului n goana dup bani ("Comoara", "Moara cu noroc").

- oper epic de mare ntindere , "o nuvel solid cu subiect de roman" cum o aprecia George Clinescu, "Moara cu noroc" este o capodoper a nuvelisticii romneti, un moment de referen n evoluia nuvelei romneti. Prin ea, Slavici, asemenea lui I.L. Caragiale, este considerat creatorul nuvelei    realist-psihologice.

- nuvela "Moara cu noroc" reprezint n literatura romn curentul realist, prin vocaia de a zugrvi mediul social i de a crea tipologii umane complexe. Moralist i fin psiholog, I. Slavici este un precursor al lui             L. Rebreanu, realitatea fiind zugrvit obiectiv.

Coninut i

semnificaii:    

Tema:           - patimei banilor i permite autorului s dezvluie consecinele nefaste pe care setea de navuire le are asupra omului.

Compoziia: - 17 capitole care urmresc n ordine cronologic faptele ce pecetluiesc destinul unui mic meseria stpnit de dorna de navuire.

- unitatea i simetria construciei epice este realzat prin prezena i cuvintele btrnei (mama Anei) la nceputul i sfritul nuvelei (procedeu prin care l anticip pe Rebreanu din romane): personajul, dei episodic, este purttorul mesajului etic al autorului, scriitor moralist convins de funcia moral a artei.

Subiectul:    - nuvela debuteaz cu cuvintele btrnei: "Omul s fie mulumit cu srcia cci, dac e vorba, nu bogia ci linitea colibei tale te face fericit" ce anun un percept de via dintr-un cod nescris, dar cristalizat i transmis prin nelepciunea popular.

- oftatul btrnei este adresat ginerelui, cismarul Ghi, om modest i srac dintr-un sat transilvnean, care, dornic s-i scoat familia i pe el nsui din

srcie, hotrte s ia n arend crciuma de la Moara cu noroc, aezat  ntr-o vale dintre dou drumuri, cu intenia de a stnge bani cu care s-i cumpere un atelier cu zece calfe, pentru a deveni cineva,pentru a fi respectat ntr-o lume n care deja omul nu mai este apeciat i cinstit pentru calitile sale, ci dup avere.

- apariia la Moara cu noroc a lui Lic Smdul, stpn temut a acelor locuri, un adevrat geniu al rului, o prezen fatal, zdrnicete bunul mers al lucrurilor, nct se poate spune c aceasta este intriga nuvelei, deoarece ea declaneaz frmntrile sufleteti ale eroului, modificnd traiectoria vieii lui.

- dei prevenit de Ana, soia lui Ghi; care intuiete de la nceput c acest personaj ciudat, Lic, este "un om ru i primejdios, dei Ghi nsui are aceeai bnuial, fascinat i nspimntat de fora lui Lic, Ghi intr n mecanismul necrutor al afacerilor necinstite ale lui Lic, devenind complice prta la actele Smdului. Stpnit de setea de bani nemuncii, Ghi se av nstrina de Ana, iar aceasta, la rndu-i, dndu-i seama c soarta lui Ghi e acum legat de Lic,"simi tragere de inim" pentru acesta. Ghi depune mrturie fals la procesul legat omorul i jaful din pdure, salvdu-l pe Lic, n timp ce Sil Boarul i Buz-Rupt sunt osndii pe via. Observnd pe Ana atras de Lic, n Ghi, jignit de Smdu, se nate setea de rzbunare i hotrte s-l dea prins lui Pintea, jandarmul. Punctul culminant l constituie uciderea Anei de ctre Ghi, turbat de mnie i gelolie. Din porunca lui Lic, Rut l omoar pe Ghi i d foc morii. Lic ncearc s se salveze, alearg n disperare pe timp de furtun i de team de a nu fi prins de Pintea se sinucide, sfrmndu-i capul de un stejar. A doua zi, pe ruinele Morii, btrna pleac cu copiii, dup ce sentenios conchisese: "Simeam eu c nu are s ias bine". Finalul nuvelei, cu pedepsirea tuturor personajelor amestecate n afaceri necinstite, ce nclcaser legile morale i juridice, aduce o necesar restabilire a ordinii morale.

Personajele: - sunt puternic conturate, surprinse ntr-o permanent confruntare. Scriitor realist i obiectiv, Slavici i las personajele s evolueze potrivit firii lor, destinului lor. Fia caracteriologic rezult din faptele i ntmplrile ce se es n nuvel i la care personajele particip, precum i din modul cum este el oglindit n contiina altor persinaje. Chipul eroului se ntregete i capt complexitate i prin investigaiile psihologice (monolog i sondajul autorului).

Ghi            - protagonistul nuvelei este puternic individualizat prin trsturile contradictorii, prin caliti i defecte, prin voin i slbiciune. Iniial cinstit, modest pn i n ambiii, iubindu-i nevasta i copiii i dorind s le asigure o via mai bun i, mai ales, demn i respectat, Ghi apare ca un do decis s lupte pentru schimbarea condiiei sale sociale, dar fr a face compromisuri. Prima perioad aederii la Moara cu noroc confirma ca Ghi este un om energic, harnic, dovad afacerea prosper i mulumit,

                

                 Ghi poate socoti n fiecare sear, mpreun cu Ana ctigul de peste zi care-l apropie, ncetul cu ncetul de ndeplinirea visurilor sale. Apariia malefic a lui Lic produce fisura n linitea sufletesc a eroului. nelegnd c "fr voia lui Lic" nimeni nu putea sta la Moara cu noroc,Ghi n-are puterea s renue la arenda crciumii pentru a-i afla linitea i fericirea, nici puterea de a-l nfrunta pe Lic, de a-i rezista, dac tot opteaz pentru a rmne la moara cu noroc. Slbiciunea sa ncepe s se vdeasc. Un timp se va iluziona c toate ar putea fi ca nainte. Schimbarea sa, lunecarea sa pe panta degradrii morale sunt inevitabile i primele semne apar n relaia cu familia. Fire vesel, deschis, iubitoare, Ghi trise cu Ana n bun nelegere,   sftuindu-se i bucurndu-se mpreun c lucrurile mergeau bine i visul lor i-l vor putea realiza. ntovrsindu-se cu Lic, odat cu primi bani ctigai pe nemuncite, Ghi se nchide n sine, se ndeprteaz de Ana, devine sumbru, sufletul su este bntuit de furtuni, zbuciumat ntre ndemnuri diametrl opuse, oscilnd ntre dorina de areveni onest i tentaia irezistibil a navuirii. Slavici surprinde cu realism i intuiie psihologic aceste momente de cumpn. Ghi este victima lui Lic care i descoper slbiciunea "de a ine la bani ", dar e i victima propriilor slbiciuni. El se dovedete a nu fi omul tare care ne apruse la nceput. n caracterul su apar mutaii grave. Sentimentul nesiguranei se mpletetecu senzaia de team ,de spaim i cu sentimentul culpabilitii, creendu-i o stare de tensiune interioar, care-l face irascibil, mnios, nstrinndu-se tot mai mult de Ana, care i pare c i st n cale, de familie i de copiii, care i  preau ca un pietroi, ceva ce-i st n cale, obstrucionndu-i libertatea de micare i aciune. Patima banilor vestejete chiar i cele sincere sentimente. Bucuria banilor ctigai pe nemuncite alterneaz cu regretul dup clipele de fericire de alt dat. Autoanaliza, gesturile, atitudinea lui Ghi n relaia cu familia dezvluie dramatismul cunfruntrii ntre fondul cinstit al lui Ghi i ispita mbogirii. Slab n faa lui Lic, fricos i la, Ghi se las antrenat tot mai departe n faptele meave ale lui Lic, ajungnd s jure fals numai ca s-l apere pe Lic. De la complicitate la crim nu mai rmne dect un pas. Degradarea lui moral, dezumanizarea este surprins de Slavici n toat amploarea i gravitatea ei. Prin destinul tragic al lui Ghi, Slavici demonstreaz c patima pentru bani nu poate fi stpnit i c efectele ei sunt devastatoare n plan moral. Remucrile, licririle de omenie sunt trectoare. Dintr-un om cinstit, un so i tat iubitor ajunge un criminal.

Lic              -este un personaj cu o structur sufleteasc liniar. Personalitate puternic, fascinant,Lica exercit asupra celorlalte personaje o dominaie malefic; efectele ptrunderii sale n viaa celorlalte personaje sunt catastrofale. Faptele lui mrsave sunt: nelciune, minciun, furt, tlhrie, crim. Are relaii sus puse, cci puterea de atunci avea nevoie de oameni ca el i Lic stia asta i nu se temea de nimeni i nimic. Asprimea i violena lui primitiv este asociat cu un fel de noblee slbatic, care o atrage irezistibil pe Ana ce, obligat s-i compare pe cei doi brbai, nu poate s nu recunoasc:"tu eti om, Lic, nu e dect muiere, Imbrcat n straie

                 brbteti". Lic este intelgent, este generos cu cei care-l ajut n afaceri, cunoate slbicunile firii omane i-i d seama imediat c slbiciunea lui Ghi este faptul c Tine la bani, speculnd-o n folosul su. El a ales calea rului, nu are remucri, crize de contiin, tria sa de caracter vine tocmai din aceast opiune ferm.Este un erou unic n literatur noastr cci, dei ntrichipare a rului, fascineaz mai degrab, dect dezgust.

Ana           - ntruchipeaz n familie duioia, tandreea i cldura sufleteasc.   Caracterizat de Slavici ca fiind "prea tnr, prea blnd", Ana a fost crescut de mama sa n spiritul devotamentului fa de familie. Dei "adnc jignit" c Ghi i ascunde afacerile, frmntrile, Ana sufer cnd vede nstrinarea lui fa de ea i de copii. Intuiete de la nceput lui Lic primejdia ce-i pate familia, csnicia i-l previne pe Ghi s se fereasc de acest om ru, iar mai trziu i va reproa c nu a fost destul de ferm n a-i arta lui Ghi primejdiile nhitsii cu Smdul. Apoi ndeprtarea lui Ghi de ea, efectul fascinant al personalitii lui Lic fac ca flacra iubirii fa de Ghi s se sting . Curba sentimentelor ei trece de la iubire la dispre fa de Ghi i de la team i repulsie la atracie ptima fa de Lic. n prezentarea evoluiei eroinei, Slavici se dovedete un bun cunosctor al psihologiei feminine. Ultimile sale zvcniri, nainte de a muri, sugereaz totul: "Ura i dispreul fa de suul nedemn, setea de rzbunare i patima neostoit pentru Lic, regretul infiortor pentru propriile-i pcate, contiina vinovieii n acelai timp a nevinoviei" (Pompiliu Marcea).

-Slavici deine n cel mai nalt grad arta portretistic, avnd meritul de a face pentru prima oar n literatura noastr un personaj epic viabil, care se contureaz cu pregnan din dorina de a realiza ntr-un anume fel. Personajele sunt lsate s se mite sub ochii notri, s acioneze potrivit cu mprejurrile, fr un comportament rigid i de aceea scriitorul nu se simte obligat s dea explicaii n legtur cu evoluia lor, ci numai s descrie. Din nuvel se desprinde convingerea lui Slavici c viaa fiecrui om se desfoar conform unui destin prestabilit: astfel Ghi se ntreab: "Cine poate s scape de soarta ce-i scris?" sau zice "aa mi-a fost rndul". Personajele i urmeaz fiecare destinul, indiferent de atitudinile i sentimentele autorului fa de ele.

Realizare

 artistic:      - nuvel bogat cu o aciune condus ntr-un ritm susinut i cu un echilibrat dozaj de neprevzut i inedit, de autentic i senzaional, "Moara cu noroc" apare ca o construcie epic n care nimeni nu este de prisos, totul se ese firesc, secvenele alctuiesc un tot unitar i absolut necesar n ansamblu scenariului epic.

- ceea ce este nou n epoc este analiza psihologic ntreprins cu siguran, adncind tensiunea dramatic.

- sobrietatea stilului, concizia i lipsa podoabelor metaforice l definesc pe autor ca un precursor al lui Liviu Rebreanu

- limbajul presrat cu expresii, zictori i proverbe ce i dau un caracter de oralitate popular capt valoare de document al strilor sufleteti.

- monologul i dialogul devin mijloace de realizare a caracterizrilor psihice.

Concluzii:     - Slavici este un scriitor, obiectiv, realist, deschiznd calea prozei analitice.

- prin nuvela "Moara cu noroc", Slavici reuete s demonstreze c tot ceea ce ncalc legile morale, iese din limitele firescului i sfrete tragic, reuete s motiveze teza moral potrivit creia "n stpnirea de sine consist vieuirea moral i libertatea voinei romneti".

- aa dup cum aprecia criticul literar Pompiliu Marcea: "nuvelele lui Slavici au importana pentru proz ce a avut-o Eminescu pentru poezie, Caragiale pentru teatru i Creang pentru povestire".

Caracterizarea lui Ghita

          Ghita este nemultumit de conditia sa sociala, el aspira firesc spre bunastare. Este un meserias bun si harnic. Om blind si cumsecade trudind pentru fericirea familiei. Dupa mutarea sa la Moara cu Noroc, Ghita se trans- forma, fiind mereu dus pe ginduri, ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic si nu mai zimbea ca inainte. La prima sa intilnire cu Lica, Ghita incearca sa fie autoritar si dirz in fata lui, mai apoi accepta sa-i devina partas, fiind coplesit de forta morala al acestuia.

          Din acest moment Ghita incepe sase mistuie in sine. Actiunile, gesturile si atitudinile lui tradeaza starea de nesiguranta si incertitudise, de teama si suspiciune. De aceea Ghita merge la Arad di idi cumpara 2 pistoale, isi face rost de 2 ciini ciobanesti si isi angajeaza o sluga credincioasa. Cu toate aceste previziuni el este tot mai mult dominat de Lica. Fire slaba, el se lasa in dublicitatea: “sa pare om cinstit, dar sa fie si prieten cu Lica”.

          Relatiile sale cu lica, il face sa-si schimbe atitudinea si fata de familie. El refuza sa dea lamuriri soacrei, o deglijeaza si devine rece fata de Anna, se departeaza de ea aruncind-o cu buna stiinta in bratele lui Lica. Asistam astfel la o confruntare permanenta intre fondul cinstit a lui ghita si ispita imbogatirii.

          Suflet complex este sfisiat de tendinte si trairi contradictorii. La un moment dat vrea sa treaca de la moara, renunta apoi si revine la hotarire, ascunde relatiile lui adevarate cu Lica.

          Toate aceste fapte il duc la autoreprosuri la remuscari sincere si dure-roase. De aceea se adreseaza Annei cerindu-i iertare: “iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cit voi trai pe fata pamintului”. In Alta imprajurare sarutind unul din copii le zise: “tatal vostru e un ticalos”.

          Circiumarul este individualizata prin trasaturi sufleteste contradictorii: dorinta de a redeveni onest si tendinta irezistibila a inavutirii.

          Saracia ii creaza lui Ghita un complex de inferioritate. Sentimentul nesigurantei il transforma, are efecte negative, tensiunea din interiorul sau creaza senzatia de spaima si astfel se instraineaza de cei din jur. Are momen-te cind ar dori sa se intoarca la linistea colibei sale pentru ca sa-si recapete li-nistea sufleteasca.

©Copyright www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate